Mă întreb...
De-a fost cumva o liniște
Ce mult ne-a prea iubit...
O liniște ce ne-a vorbit...în șoapte...
O liniște ce ne-a certat
În acea noapte
Sfâșiată de dorința
Iubirii
În liniștea florilor
Ce le-ai uitat...pe patul dragostei noastre...
În cuvintele nerostite
De gândurile
Transformate în scrieri
Uitate
De vânturi.
De curcubee răscolite
În ploi de iubiri,
Zile ce-au trecut
Vorbindu-ne în rime împerecheate...
Descompuse în litere,
Silabe de dureri
Eu
Doar eu și liniștea...
O totală iubire
În simțurile nevăzute ale timpului
Când mă iubeai...
Când te iubeam...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu