Ce dragostea nu și-a împărtășit-o,
Celei pe care o iubea,
Fiind făgăduit altei prințese.
Poate că n-ai putut iubi,
Așa cum inima-și dorea,
Să poată tresări de dor
Și înfrunzi cu fiecare glas.
Poate că ai ales să vii din nou,
Să îți găsești iubirea mult dorită,
Tânjind atâția ani printr-un hublou,
Până când, în sfârșit, ai reperat-o.
Poate nimic nu e întâmplător
Și Universul, tot, a conspirat,
Să ne aducă în același timp și loc
Și să ne recunoaștem imediat.
Poate, cândva, eu am trecut,
Prin dreptul porților de la palat,
Mi-am aruncat privirea, te-am zărit
Și dragostea m-a fermecat.
Poate așa ne-am înțeles,
Să ne găsim unul pe altul,
Având ca puncte de reper,
Ochii mei gri și-a ta mustață neagră,
Pe care sufletul le leagă.
Poate e bine că iubim,
Frumosul din această viață,
Ce e format din clipe dulci,
Asezonate cu săruturi parfumate.
Poate așa vom ști că niciodată,
O dragoste împărtășită nu dispare,
Ea crește și dezvoltă aripi,
Să ne găsească oriunde am fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu