Iar pașii devin mai greoi,
Bunicii ar vrea să găsească
O buclă în timp, pentru a întineri.
Dar nimeni, de când e pământul,
Pe timp nu l-a putut păcăli,
Să-i dea un răgaz de o clipă,
Să mai zăbovească un pic.
Sunt mulți cei ce-au scris despre acea tinerețe,
Ce ține cât nouă vieți,
Sperând ca măcar sentimentul,
Să nu fie abandonat.
Povești cu o viață fără de bătrânețe
Și ani lungi, senini și frumoși,
În care copiii îmbrățișează,
Bunici ce urcă pe Everest.
Bunicii mai speră la un mâine în care,
Timpul lor nu apune, ci stă,
Să le lase puterea de joacă și muncă,
Iar mintea să le fie de înțelept.
Și cu roua căzută pe flori,
Să se spele pe față, pe trup,
Și privindu-se într-o oglindă,
Să observe un ten mai întins.
Nu există licoare ce are putere de Elixir,
Iar tinerețea să se arate în toată splendoarea,
După ce iei câteva guri
Și dormi o noapte întreagă!
Să poată fi găsită în farmacie, pe raft,
Și în loc de atâtea pastile,
Să bei o sticluță cu acest leac,
Iar transformarea să apară!
Tinerețea e floare rară, precum floarea de colț
Și de aceea ne este dragă,
S-o admirăm din iulie până în septembrie,
Așa că-i bine să profităm.
Căci ea ne face să prindem aripi
Și să atingem cerul cu mâna,
Iar din inimă, dulcea iubire,
Pune stăpânire pe tot.
Să întreținem aceste momente de fericire,
Punându-le la rădăcină frumosul din viața primită ca dar
Și-n orice moment în care uităm să mulțumim pentru tot ce avem,
Să accesăm, cu cheile minții, Elixirul care este în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu