day - 00 month - 0000

Scrieri personale, eseuri, proză, versuri, povești adevărate și reflecții de suflet.

0%

Doar în Românica...

Vorbind săptămâna trecută cu niște medici de familie, am aflat că lor nu li se decontează serviciile decât cu mare întârzieri, având restanțe chiar de luni de zile de la casele de asigurări. Nu trebuie înjurați nici cei de acolo, în mod sigur împart ce buget au la dispoziție. Cum a fost calculat acel buget, este cu totul altă discuție. Uite așa îmi readuc aminte despre o chestie complet și original de scârboasă, existentă logic doar în Românica. Nicăieri în lumea asta ce se dă civilizată, orele suplimentare, respectiv cele de gardă, deci alea în afara programului de lucru nu sunt plătite mai prost decât salariul de bază al angajatului. Tâmpenia asta cu acel calcul al orei după salarizări mai vechi, neadaptate la inflație de foarte mulți ani, nu se întâlnește în nici un alt domeniu de activitate din țară... La asta se adaugă și faptul că aceste gărzi ale medicilor exced codul muncii, aceștia rămânând în continuare la serviciu după gardă, neavând liber ca în alte domenii de activitate. Problema se cunoaște, cele două sindicate din domeniul sanitar au făcut ceva zarvă, colegiul medicilor a mârâit și el ceva, ministrul de linie a avut alte griji iar Guvernul are preocupări doar de alegeri acum. Nu povestesc despre parlamentarii medici, de absolut toate reprezentările politice, care probabil sunt preocupați doar de locurile pe liste pentru viitoarele alegeri. Absolut nici unul nu l-am auzit, să-l întrebe/interpeleze pe ministru ce știe în acest domeniu, căci văd că doar despre microbi discută el. Am așa un sentiment că nu s-a schimbat nimic de pe vremea comuniștilor la capitolul atenție față de lumea medicală. Cum au mai mârâit cei din sistem ceva, imediat au apărut avalanșa de articole denigrante la adresa corpului medical, iar cum lumea generalizează, au încercat la fel ca acum 40 de ani să închidă gura personalului sanitar. Pe degeaba au inventat facultăți de medicină pe toți coclaurii, sperând să completeze deficitul de personal din sistem, vor pleca și mai mulți din țară, fără să mai comentăm despre calitatea învățământului universitar de orice specialitate, inclusiv medical. Apropos, abia aștept parlamentarele să văd ce promisiuni mai fac căci la alegerile astea de acum, cei de pe plan local promit doar ce pot finanța ei sau mai corect ce visează că ar apuca să finanțeze cât să acopere dorințele din timp aflate ale fraierilor ce merg la vot. Mă opresc aici, căci restul gândurilor ce-mi vin acum prin cap, nu sunt reproductibile în vocabularul ce l-aș folosi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!
NURILUSA

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
Statistici Blog
● Online acum: ...
📅 Vizite ieri: ...
📊 Luna aceasta: ...
🏆 Total vizite: ...
💖 Copyright © 2018 - ☙ Reflecții și metafore
💖 Powered by Reflecții și metafore ⋆⭒˚。⋆ Design by Ileana ⋆⭒˚。⋆