Că unele cărări
Sunt tot mai ruginii,
E timpul sau anii, ce-or fii!
Refuz a mea oglindă
Ce-arată Îmbătrânită,
Doar rama o susține
Ce trist, sunt eu...în fine.
Ceața ca un văl
Îmbracă ochii-n lacrimi
Și nimeni nu înțelege
Cum inima-mi se frânge.
Un călător prin lume
Aştept s-ajung la capăt
Nu văd nimic în zare,
Sunt următorul...oare?
Ca un naiv sau visător
Încerc să cred că după,
Voi fi răpit în paradis
De nu să mor...cu el în vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu