Fără un motiv anume, mi-a venit un gând cu vorbe. Am vorbit singură, apoi am așternut aici, să vedem ce iese.
De ce atunci când ne naștem se face atâta tam tam? Când te naști, nu știi nimic, când mori nu știi nimic, atunci de ce și pentru ce? Înțeleg botezul, înțeleg înmormântarea, însă nu înțeleg tam tamul. Stai să vă spui: - Lume multă, muzică, băutură, dansuri, fală cât mai fastuoasă, asta la botez: de ce? Când mori, se iau la întrecere care are sicriu mai scump, am văzut în cimitire locuri mai ceva decât o casă, iar când citesc biblia, istoria, sau vizionez filme documentare, nu este pomenit despre toate astea, Iisus este vai de el, totul este atât de sărac și atât de plăcut, cred că aceea este adevărata fericire pe pământ, atunci când ești sărac, când muncești cinstit, când ajuți pe cei nevoiași, când mulțumești lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ți se dă zi de zi. Bogați plâng? Da, plâng mai mult decât cei săraci, sunt mai nefericiți decât cei săraci. Bogatul cel trufaș nu poate fi fericit, însă un sărac poate fi fericit în fiece secundă, pentru că el știe să se bucure de lucrurile mărunte, are timp să mulțumească lui Dumnezeu, știe să se comporte în societate și cu cel bogat, știe să facă de toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu