Și răsare deseori,
Raza lui pătrunde-n mare
Provocând mii de fiori!
Când luceafărul străluce
Și străluce deseori ,
Plânge cerul și ne aduce
Roua-n lacrimă pe flori!
Când luceafărul apune
Și apune deseori,
Luna în urma lui rămâne
Să petreacă muritori!
Este viu și e ca focul
Veșnicul amorezat,
Eminescu-și are locul
Pe orbită așezat!
Noi ,aceste generații
Neștiuți cu toți ne-om duce
Iar poetul acestei nații
Ne va fi stindard pe cruce!
El va duce națiunea
Peste veacuri și milenii,
Ținând trează rațiunea
Ce va naște multe genii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu