Nimic nu implică mai mult orice societate decât extremele, apare astfel starea de normalitate, asigurătoare de convertiri a aspirațiilor unui popor. M-am convins că aspectele din viața cotidiană pe care le văd, definesc încet dar sigur această stare ușor normală. La chioșcurile uniform amplasate în teritoriu au început să fie cerute cu insistență cărțile clasicilor români, dragostea uneori de laborator a unei autoare anormale a devenit desuetă și e ușor înlocuită de medicina naturistă; aceasta reprezintă un clopoțel care sună terminarea orei plictisitoare de studio. Căștile unui fost miner din abatajele sufletului care au fost tipărite pe bandă și-au pierdut din interes și le-a scăzut cota vânzărilor. La maternitate, surse care nu vor să-și prezinte identitatea zic că numărul femeilor care vin să nască e în creștere, iar numărul ‘’celorlalte’ scade ușor dar scade, ne asigură că nația noastră va avea, în general, aceeași culoare majoritară și după 3000. Pe câmp, cu toată seceta care s-a așezat în zonă, duminicile mai puțin, dar sâmbetele reprezintă pentru majoritatea celor care-și completează cu ceva venitul anual din agricultură, zile normale de ‘lucru’ din îndemnul propriei necesități și nicidecum convocare. Ostași depun jurământul către Patrie fără acel aer forțat și festivist care mai apărea uneori, ca o dorință proprie de a lua cât se poate mai repede și mai bine o diplomă binemeritată a maturității cetățenești. Bine, bine, omului de rând care a propulsat întotdeauna societatea, numai pentru că altfel ziarul nu se vinde. Totuși, cred din ce în ce mai mult în această stare de normalitate a noastră, a românilor, care trebuie să se consolideze. Dar nu prea mult, pentru că apare altă stare de anormalitate și rămânem cu rezervele goale, adică cu capetele fără plecăciuni. Sigur că unii pot sta în mâini și cu capul în jos, dar nu prea mult pentru că, normal, e invers. Spune că le-am colorat roz, că le-am dat cu parfum electoral, că nu văd sărăcia, inflația, corupția și toate care le știți din titlurile mari ale cotidianelor sau județenelor care, în numele dreptății, de cele mai multe ori creează starea de senzațional. N-am înțeles și nu am să înțeleg niciodată de ce trebuie să facem publicitate mai mare unei crime, unui viol, unei hoții (mici sau mari) decât unei invenții, unei cuceriri în domeniul medical sau științific sau unei vieți normale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu