acesta este slăbiciunea
în țara soarelui-apune,
știu, că la toți ne pare culmea.
De pildă taxele sunt multe
pentru prea binele cel ducem,
dar Dumnezeu să ne ajute
să le plătim, dacă putem.
Condiții nu avem pentru nimic.
Ce mai contează doar să dăm,
avem destulă apă în ibric,
pentru un ceai, să nu crăpăm.
De când suntem mereu am fost
doar mingea jocului murdar,
ce-i bun ne pare acum anost,
ce-i rău noi îl vedem ca pe un dar.
E bine pentru unii, între proști,
căci doar așa îi poate dobândii.
Promisiuni și-atât de la haioși.
Păcat. Mai mult nu pot a oferii.
Și uite așa ne trece timpul
cu zeci și milioane de oferte.
Păcat că nu ne duce capul
să vrem mai mult, prosperitate.
afișăm atâta înțelepciune
dar răutatea ce-o avem
ne poartă-n gânduri nebune
nici noi nu ne cunoaștem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu