În altă viață oi fi fost vreun pașă,
ori fiul unui împărat vestit
și au rămas ceva reminiscențe,
de crezi că totul ți-este cuvenit...
Oi fi trăit cândva în evul mediu,
fiind stăpân al unui vast uric,
de-n viața asta lași să se-nțeleagă
că tu ești al pământului buric...
Ori, de prostie, ai desaga plină
și, pe deasupra, mai ești și fudul?
Că, de n-ai fi, tu știi că e o vorbă:
Numai prostia, parcă nu-i destul...
Scutește-ne de-această impostură,
Coboară-te de un” te-ai cocoțat
Căci, de ar fi să clatin șandramaua,
Te-ai mai alege și cu capul spart!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu