„Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat și în final a hotărât să se aventureze singur pentru a primi tot singur laurii victoriei. Noaptea căzu grea pe înălțimile munților și omul nu a mai văzut nimic. Totul era negru. Până și luna și stelele fuseseră acoperite de nori negri.
Și cum se cățăra el la doar câțiva metri de vârful muntelui a alunecat și a căzut în gol. Alpinistul văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viața lui, bune și rele. Se gândi la moartea care era aproape când deodată a simțit frânghia de siguranță că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere și acum atârna în gol legat de acea frânghie.
Urma un moment de tăcere absolută, atârna în neant și singurul lucru ce-i veni in minte fu: "Ajută-mă Doamne!”
Deodată auzi o voce venită din depărtări:
- Ce dorești fiule?
- Salvează-mă, Doamne!, striga alpinistul cuprins de frica morții.
- Chiar crezi că eu te pot salva?
- Da Doamne, cred în Tine!
- Bine, dacă crezi în mine și în salvarea mea taie frânghia de care atârni, spuse Dumnezeu.
Urmă un moment de tăcere, alpinistul se îndoi și pierdu credința, frânghia era singura care-l ținea în viață... așa că nu a tăiat frânghia și hotărî să renunțe la ajutorul dumnezeiesc.
A doua zi dimineață, echipele de salvare au anunțat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranță la doar doi metri de pământ. Murise înghețat”.
-Web
„Să te ții de Dumnezeu. E singura funie care nu se rupe.
E singurul adăpost care nu se prăbușește.
E singurul prieten care nu îți întoarce spatele.
Ține-te de Dumnezeu chiar și când afară e soare. Doar așa vei putea să te ții de El în furtună...!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu