Plâns...

A mai plâns odată coasa

Când tăișul ei ascuns

Te-a culcat lucind în soare

Răstignită la pământ...

Ierbii verde de acasă

I-a venit din nou sorocul

Ca a fragedei fecioare

Să devină fânul sfânt

Să înmiresmeze cerul.

Cu tăișul nemilos lama cruntă

A răpus albăstrele, cimbrișor

Și minuscule petale de trifoi

Cu patru foi pregătite în ierbare

Este-o taină colorată

Într-un verde-crud, Bacovian

Să-mplinească legea firii,

Să renască a mia oară

Mai frumoasă-n primăvară.

Coasa vieții prinde-n grabă

Secerișului de-o vară,

Suflete prea tinere

Pure dar fără de lege.

Suntem musafirii legii

Când, ne naștem clandestin

Tot asemenea plecăm

Pe tărâmuri clandestine.

Plângem lacrimi demodate,

Adunate pe ascuns...

Și asemeni unei coase

Răstignim pe veci iubirea

În jurăminte ce-au apus.