!doctype>
Va veni vremea...
Nea Ciolacu înțelege că respectul poporului pentru clasa politică trebuie să fie impus dacă nu există.
O formă de respect "justificabilă" ar fi aceste pensii speciale, tăiate de jur împrejur de Rareș Bogdan, care urmează să-i ungă pe cei necăjiți, care s-au rupt în coate și-n genunchi pentru binele cetățenilor, politicieni care și-au rupt lor de la gură pentru cei flămânzi, de o moralitate demnă de admirat...
Eu am impresia că democrația reprezentativă are probleme grave, care afectează și împotmolește voit evoluția economică, care ține cetățeanul legat, complice parcă sau într-un fel de șah, adică la bunul plac al unui sistem conceput după chipul și asemănarea corupției și a hoției, a legilor cu dedicație, a justiției confiscate și amanetate.
Va veni vremea când oamenii se vor sătura de fițele și figurile politicienilor, a sugativelor cu pensii speciale, a ploșnițelor de orice fel și vor dori să hotărască direct, fără să li se pună pumnul în gură în fiecare zi și să primească dezlegare doar din 4 în 4 ani.
Toți pensionarii speciali ar trebui să dovedească de ce merită să primească aceste pensii. Ce activitate au avut militarii de-a lungul carierei lor? Ce evoluții remarcabile în domeniul profesional s-au înregistrat? Doar pentru că ai fost mufat la buzunarul public, asta nu înseamnă că trebuie să rămâi tot acolo ca o lipitoare, mai ales dacă nu ai făcut nimic pentru ceilalți, ci doar pentru tine și gașca ta.
Nesimțirea are o limită! Răbdarea se cam pierde și o să vă cam ia mama dracului, atât la figurat, cât și la propriu.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu