Fiind bolnav de boală grea,
Tu mă cunoști, dar nu mă știi
Că sunt pierdut de mintea mea!
Contagios și-n carantină
Ar trebui să te ferești,
Eu sunt un suflet în ruină
Și n-ai putea să mă iubești!
Iluzii îți vor da motive
Ca să mă cauți în pustiu,
Compus din noțiuni fictive
Cum aș putea prezent să -ți fiu?
Să nu cumva să mă iubești
Nu-ți asuma un început,
E boală grea ,să te ferești
Ca să primești al meu sărut!
Nu te lăsa ademenită
Nu-ți face inima să spere,
Azi mintea mea e locuită
Fără tăgadă de himere!
Nu-ți scrie numele pe cruce,
Să nu faci gestul niciodată,
Chiar dacă chipul te seduce
Eu nu mai sunt, am fost odată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu