Mi-e frig și parcă mi-e toamnă,
La colț, un cerșetor cu-o vioară
Cântă absent, nu cere pomană.
Ascult melodia, ce tristă poveste,
Prinde viață prin corzile viorii
Parc-ar fi despre noi, că n-am nici o veste
Demult de la tine și mă trec fiorii.
Prea multe lacrimi toamna asta
Prea multe boli ce sapă-n noi,
Ni-i dată de doi ani năpasta
Și tot murim din doi în doi .
Dar nu de toamnă ne e teamă
Si nici de ploi cu gust de brumă,
Numai de boală-n prag de iarnă
Și de-o duminică postumă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu