Când ploaia rece-mi bate-n geam,
Revăd imagini de-altădată
Când lângă mine te aveam.
În gânduri iar mi te apropii
Și amintirile-mi revin,
Te vreau, iubito, lângă mine,
La piept, cu drag, să mi te țin!
Să ne plimbăm ca altădată,
În toamna galben-ruginie,
Îndrăgostiți de al ei farmec
Și dulcea ei melancolie.
Râzând, ca doi copii zănateci,,
Să ne jucăm cu stropii reci,
Să te acopăr cu săruturi
Și-apoi să nu mai vrei să pleci...
Sunt singur și-n această toamnă,
Trăiesc același vis mereu,
Te văd cum râzi dansând în ploaie
Și cum te-ascunzi la pieptul meu.
Cum te ridic ușor în brațe,
Pe-al toamnei vals în zbor plutind,
Cum te îndepărtez de mine
Ca, mai apoi, să te cuprind.
Și-atât de tandră și duioasă
Poți fi atunci când îmi zâmbești!
O mică zână apărută
Din vechea carte cu povești...
Suspin ca vântul printre ramuri
De dorul ce te cheamă iar
Și, printre stropii reci de ploaie,
Văd ochii tăi de chihlimbar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu