Vor mai fi oare și ochi înlăcrimați
Să-și spună oful în clipa întristării,
În bezna nopții, la căpătâi chemați?
Cu aura-i festivă-n străluciri de stea
Poetul se retrage-n liniște spre rai,
Căci locul veșnic, în ceruri va avea
Purtând în slovă, nepieritorul grai.
Păcatele, de-au fost, acum se iartă,
Iar gloria-ti se-așează-n amintiri,
In slova ta se va deschide-o poartă
Pe drumul veșnic, plin de străluciri.
Acuma, doar lumina mai veghează,
Iar vulturii se-avantă iute la ospăț,
În goliciunea strâmtă, tot visează
Să-și potolească setea de dezmăț.
Pierduți în josnicia lumilor deșarte
Vor sta în bezna mulțimii de varani,
In gândul lor înverșunat se-mparte
Veninul strâns prin curgerea de ani.
În Memoriam Corneliu Vadim Tudor
Eu l-am Admirat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu