Căutându-mi muza, biata, ce m-a părăsit de-o vreme,
A plecat în altă vară sau in vreo toamnă răscoaptă,
Unde rima-și are sens și de dor, poetul geme.
N-o găsesc, mă dau bătută! Dar nu-mi pică bine, știți
C-am hrănit-o cu cuvinte și-am ținut-o lângă piept,
Se îndrăgostise, zău, de-al meu vers, erau iubiți
Și -acum fuge ca o lașă, mi-e necaz și nu e drept.
Scriu și șterg, iau capu-n mâini, nu mai curge versul lin,
Cred că muza mea, săraca, a întârziat pe-alei,
Prin alt vers, la alte porți, poate stă să bea un vin,
Să înveselească -n noapte, alte firi, pe alte căi.
Dac-am s-o găsesc în zori, am să-i spun că mi-a lipsit,
Că -i frumoasă precum luna, că e unica și-aș vrea
Să rămână-n versul meu, chiar de nu-i prea strălucit
Și în nopți de dor albastru, să mă scrie pe o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu