Tu nu vezi...cum fețele-acelea... rânjind...se îndreaptă spre mine?...
_E vântul, iubite, doar vântul,
ce leagănă umbra-n copaci...
_Dar ochii?...Tu nu le vezi ochii?...
Nu-i vântul!...nici umbre...Sunt draci!...
Mi-e frig!...Dar ce frig...și durerea,
prin carne și oase, mă ară....
Fă focul!...și stinge lumina...
mai lasă doar mucul de ceară...
_E vară, iubite, e soare...
Voi merge să caut un vraci...
_Mai bine-un pahar cu otravă!...
Rămâi lângă mine...și taci...
N-ascunde privirea!...Nu plânge!...
Aș vrea să mai cred că sunt viu...
Citește-mi din... psalmii lui David...
Căci simt că ,deja, e târziu...
Mi-e milă de tine...mă doare...
Când știu cât de mult m-ai iubit...
Mă iartă, iubito...mă iartă...
De toate...și tot ce-am greșit...
Te rog...nu mă plânge...nu merit...
Am fost cel mai mare mișel...
Dar ce văd acolo?....E tata?...
M-așteaptă să vin lângă el!...
Oh! Doamne!...Tu-l vezi?...Îmi zâmbește...
Dar fețele-acelea ciudate...
Ce vor de la mine?...Mă cheamă!...
Deja am murit?....Nu se poate!....
_Ai febră! Sunt numai vedenii!
_Pereții iau chipuri de sfinți!...
_Curând îți va fi mult mai bine...
și toate vor trece...
_Mă minți!...
Îl văd....Este îngerul Morții...
Răspunde-mi!...Ești tu, Azrael?...
Deja este ceasul plecării...
și Domnul mă cheamă la el?
Simt firul...cum mi se destramă...
Iubito!-am să te părăsesc...
Grăbește-te!... adu-mi un preot...
E timpul să mă spovedesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu