.jpg)
Încorsetați, cu teama în priviri,
De ursitoarele ne-au ales să murim
Suntem eroi nemuritoarelor iubiri.
Și câte deznădejdi ne urmăresc,
Din fragedă pruncie uneori,
Eu, am ales sa nu-mi dezamăgesc
Nici mama, ce-i un înger între nori.
Și ceasurile ne sunt numărate,
Și aerul sub măști ne îngrozește,
Și prea străin ne e al nostru frate,
Și neputința-n suflete dospește.
Ne tot rotim ca într-un fel de transă
Și am uitat să mai trăim normal
Din depărtări, să ne-adunăm acasă,
Să nu sfârșim pe paturi de spital.
Urzim și planuri mii spre mântuire,
Măcar în moarte să rămânem drepți,
Să devenim o dulce amintire
Și chiar nemuritori printre poeți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu