Pășind spre undeva, zâmbind spre ursitoare,
Mă dor din amintiri, privesc spre mâine-acum
Și prin magia toamnei mă simt nemuritoare.
În rugăciuni de seară-mi găsesc adăpostirea
Mi-e zâmbetul uitat în zorii ce-au trecut,
Prin coloritul toamnei te caut și privirea
Mi-ndrept spre ceru-albastru și liniștea ascult.
Mai spune-mi despre noi, unde ne sunt ascunse
Dorințe ne-mplinite, poate în roade coapte,
Sau la răscruci de vise, cu dorurile-aprinse
Să ne-ntâlnim iubite pentru eternitate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu