Dorința mea se zbate, răspunde, e ecou
Oricât de mult doresc cu drag, mă străduiesc …
Să îți șoptesc zeiță, ce mult te mai iubesc.
Dar tu ești tot zeiță, nu ești deloc firească
Și inima de piatră nu poate sa iubească,
Dar am să strâng în palme, izvor de lacrimi calde,
Și să-ți presar în suflet oceanu-mi de cristale.
Și cum iubirea mea, arde-n văpăi în vatră ,
Va înmuia cu lacrimi o inimă de piatră,
Deși cioplesc cu greu și vremurile-s grele,
Din lacrimile mele să-ți faci șirag de perle.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu