Atitudinea mea tristă
Arată puternic sila,
Fiindcă pe întreaga listă
NU e loc să pun ștampila!
Nu mai stau să număr anii
Sunt bătrân și nu mai pot,
De când ocolesc golanii
Ce mă iau drept idiot!
Primii sunt aceia care
Au distrus și au furat,
Cei ce-au semănat frustrare
Peste țară în lung și-n lat!
Eșalonul doi, ciumeții
Născuți în democrație,
Bastarzii , analfabeții
Cei înstrăinați de glie!
Și apoi statui umile
Cei ce par abia născuți,
Ocupând mai multe file
Iluștri necunoscuți!
Sunt învins cu ochii-n lacrimi
Pierdut printre generații
Copleșit de atâtea patimi
Loserul acestei nații!
Visele mele de-o viață
Îmi sunt toate pe făraș,
Nu mai am nici o speranță
Recunosc că sunt un laș!
O statuie oarecare
A primit statut de divă,
Vinovat sunt de trădare
Și port vină colectivă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu