Am un prieten care mă critică des și serios. Nu vorbesc de conturi false și troli activați la comandă, e un om adevărat. Mă cam supără, dar îmi este drag și nu pot să-l urăsc, pentru că spune ce gândește și ce crede.
Dacă eu vreau libertate și cred în acest concept în mod nefericit, înseamnă că sunt în stare să-i respect acest drept și lui, nu? Seamănă a democrație, nu?
Vrem lucruri de la alții pe care noi înșine nu suntem în stare să le oferim. Ne mai putem considera oameni corecți?
Sunt plină de defecte, dar singurul defect care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, dar care mi-a adus mai mult decât alte calități pe care cred că le am, este încăpățânarea. Încăpățânarea de a crede în bine și în oameni, indiferent de circumstanțe. Eu încă mai cred că fiecare mai poate veni cu o bucățică de pâine pentru săraca noastră țară, împreună cu alții sau de unul singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu