Punem preț pe bani atunci când ne lipsesc.
Prețuim timpul când murim.
Prețuim familia atunci când am pierdut-o.
Prețuim frigul când e cald, și ne dorim să fie cald când e frig.
Doar atunci când luăm o lovitură sub centura încetăm să mai amânăm viața mai târziu.
Trăim după amintirile trecutului, sau dorul de un viitor pe care nici nu știm dacă îl vom realiza, în timp ce suferim prezentul ca și cum am fi într-o închisoare înfundată.
Ne plângem de copiii noștri mici, iar apoi când cresc ne dorim să fie din nou copii.
Trăim certându-ne cu părinții, iar apoi când mor, dorim cu toată ființa să dăm timpul înapoi și să-i mai îmbrățișăm doar odată .
Ne plângem de tot ce ne lipsește, și uităm să ne bucurăm de ce ne-a rămas.
Ziua de ieri s-a terminat, iar viitorul este incert.
Trebuie doar să trăim aici, și acum, și să plantăm tot ce avem mai bun, având încredere că vom culege ce e mai bun după aceea.
De ce să aștepți să spui TE IUBESC
De ce să nu lupți astăzi pentru ceea ce îți dorești ?
De ce să te salvez de zâmbete, îmbrățișări și sărutări ?
De ce nu îți ceri scuze ?
Nu credem niciodată că putem rămâne fără timp, până nu rămânem fără timp.
Nu credem niciodată că putem pierde ceva, până nu-l pierdem.
Nu credem niciodată că vom muri, până când vom muri.
De ce nu te bucuri mai bine de soare când strălucește ?
De ce nu lăsăm ploaia să ne ude, când plouă
De ce să nu râdem când suntem fericiți, și să plângem când suferim ?
De ce....?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu