.jpeg)
Venită printre noi din lumea ta de gheață,
La gât cu fulgi de-argint drept salbă,...
Și-un aer proaspăt dându-ne în viață...
Când totul, brusc, devine doar un vis imaculat,
În care credem și sperăm...pân' la trezire...
Redevenim copii...tristețile-am uitat...
Am vrea tot ce-a fost rău să fie o simplă amintire...
Și focul care arde-n șemineu, când vine
Cu pași de dor, timidă și-nfrigurată, seara,
Mă prinde tolănit, ca o felină, lângă tine,
Iubita mea, și mâna ta mi-aduce iarăși vara...
Și nu aștept acum, în sărbători, ca să primesc
Sub pomul strălucind de globuri și lumini,
Decât un simplu și curat, vechi, "te iubesc"...
Vreau inima în bradul de Crăciun să ți-o anini...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu