Privirea îmi rămâne pierdută

În vidul Universului îndepărtat.

Gândurile o iau razna pe drumurile 

Lăturalnice ale acestuia.

Numai simțirile puternicei IUBIRI

Te evocă pe tine ca pe un tot,

Ca pe un dominator ce-ți asaltă trupul,

Lăsându-l lipsit de puterea firească.

O ușoară atingere…și-n corpul inert,

Curentul năvalnic dă frâu liber

Căldurii electrizante ce te face

Să nu mai cunoști realul de vis.

Broboanele sudorii ca niște perle fine,

Ce s-au răvășit din șiragul imens de mărgele,

Își croiesc drum pe trupurile noastre.

Sărutul, ca impuls al cuvântului mort 

În aceste clipe, îți aduce în piept puternice vibrații.

Prelungirea sărutului umple paharul

Și șampania îmbietoare se risipește.

Scăldat în sudoare, fericire, șampanie,

Rămâi până târziu tăcut,

Cu fruntea lipită de umărul meu drept,

Și cu ochii rătăciți într-un punct,

Găsești, totuși, putere să spui:

TE IUBESC!