Din dorința-i nebună
De a spăla pielea bronzată de soare.
Rochia umedă se lipise de corp,
Scoţând în evidenţă graţia siluetei.
Buzele îşi pierdeau respiraţia
Sub sărutările pătimaşe,
Ce continuau apoi,
Pe toate părţile întregului trup.
Tresăream la atingerea picăturilor
Dornice să mângâie rotunjimile.
Îşi găseau loc în părul castaniu,
Coborând după ureche,
Pe gâtul măsliniu și lung,
Până în valea sânilor.
Se încolăceau pe picioare
Ca un lanț ce te face
Să mergi mai încet,
Trezind și fiecare por
Al degetelor ascunse-n nisip…
Eram prizoniera ploii de VARĂ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu