.jpg)
Ascunde-mă-n sertarul cu-amintiri,
Pot fi și eu, de azi, o oarecare,
Doar una dintre fostele-amăgiri.
Cât mi-am dorit să cred că, pentru mine,
Un dar de preț în suflet ai păstrat!
Dar am găsit, în schimb, numai ruine,
Ce-aveai mai bun deja fusese dat…
Rost nu-și mai au cuvintele deșarte,
În ochi îți pot privi sufletul gol,
Citesc în ei la fel ca într-o carte,
Iubirea ta e doar un simplu rol.
Un rol banal, jucat a mia oară,
Dup-un scenariu trist și învechit,
Aceleași replici spuse într-o doară
De care, chiar și tu, te-ai plictisit.
N-am cum să mă mai mint că nu mă doare
Și praful de prin colțuri să-l adun,
Cu viața mea nu pot să-ți fiu datoare,
Prefer să plec, luându-mi rămas bun…
Să nu mă plângi, e numai vina sorții,
Ne-am întâlnit, probabil, prea târziu
Ca, dintre-atâtea astre ale nopții,
O stea pe cerul vieții să-ți mai fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu