Așa cum făceai odată,
Parfumată cu lavandă,
Într-un plic pictat albastru.
Rândurile ordonate exprimau atâta viață,
Un maestru în descrieri, ce observă în detalii,
Tot ce este în natura,
Care își preschimbă starea.
Știu că vara, pentru tine,
Este un foc ce-atinge inimi,
Relaxând, ușor, gândirea
Și făcând loc pasiunii.
Fiecare val ce trece peste trupul dezgolit,
Seamănă c-o îmbrățișare ce te face fericit,
Prinzi, în fugă, spuma mării, între palmele încrețite
Și-o arunci pe fața arsă să-ți sărute buzele.
Lași privirea să cuprindă țărmurile depărtate,
Iar în suflet se produce cea mai mare transformare,
Căci te întorci din rătăcire și vibrezi cu anotimpul,
Ce-i plecat din calendare, dar rămas cu tine veșnic.
Încă simt căldura verii printre rândurile scrise,
Cu cerneală și peniță, pe hârtie parfumată,
Parcă-s valurile mării ce se sparg de țărmuri triste,
Că nu mai sunt populate și nu mai e gălăgie.
Pagina îngălbenită mă aduce în prezent
Și observ pe ramuri frunze, ce se asemănă cu ea,
O împăturesc la loc și o pun în plic albastru,
Așteptând a ta scrisoare, să-mi descrie toamna asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu