.jpeg)
Se făcea că lumea noastră, era pură, ne-ntinată,
Și-amândoi în visul meu, rătăceam să ne găsim,
Căutând justificări faptului că ne iubim.
Și erau doar flori albastre, ca și ochii tăi frumoși,
Și câmpii cu maci prea roșii, și noi doi, misterioși
Mă strângeai tare la piept, ți-era teamă c-am să plec
Și-o să mi te las prea trist, și cu inima jăratec.
Știi iubite, mi-am uitat în vis sărutul pe tâmpla ta,
Și tu dormeai profund, parcă te-am zărit lângă o stea,
Spune-mi de vrei, iubite, să rămânem pe veci în vis
Unde viața nu doare, are culoare, și destinul nu-i scris.
Dar știi iubite ca-n zori, visele se destramă,
M-am trezit buimacă, și parcă-mi era teamă
Că nu vom găsi calea spre lanul cu maci,
Din visul albastru, tu-mi zâmbești și doar taci…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu