Cum plâng în orele târzii
Cerșindu-i timpului să-mi dea
Măcar un strop din viața ta
Să-ți pot privirea săruta…
Cum am putut?
De-ntreaga viață mi-am vândut
Și-acum îi cer cu împrumut
Simțiri ce nu poți cumpăra?
De ne-nțeles!
Ce m-a făcut de am ales
Cu mintea doar?….Și inima?..
De ce n-am ascultat de ea
Când îți doreai să fiu a ta?
Ce pot să fac?
Să mai zâmbesc mi-e tot mai greu
Să joc același rol mereu
Și zi de zi să mă prefac
Indiferentă și să tac,
Să nu m-abat din drumul meu
Sperând să fii mai fericit
Pe drumul care ți-e sortit
Dar am mințit!
Și tu….Și eu…
Doar luna de-ar putea să-ți spună
Pe toate câte i le-am spus
Dar numai ție din orgoliu,
Sau poate vină, ți-am ascuns…
N-ai cum să știi!…
Că plâng în orele târzii,
Că mi-aș dori să poți uita,
Făcându-mi loc în viața ta,
Să-ți pot iertarea cumpăra…
Tu n-ai să știi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu