.jpeg)
Miroase-a păcat și-a spăsită minciună,
Miroase-a durere și-a vorbe sperjure,
A putredă lume tăind copaci în pădure.
E-un alb mincinos care spune "Sunt pur"…
Nimic nu-i curat când te uiți împrejur.
E rece zăpada și noi tot mai reci ca și ea,
Doar sufletul strigă să-l ia cine-o vrea.
Și noi ne-amăgim că mai este virtute,
Sperăm într-un mâine mai bun, însă, uite
Că azi e ca ieri și-așteptăm doar un mâine
Mai bun decât azi, un colac în coadă de câine.
Dar câinii-s fugiți, n-au stăpân și li-e frică,
Iar noi am ajuns jucării ce uzate se strică.
Suntem goi, tot mai goi, înăuntrul păstăii,
Adunați la un foc temporar în colțul odăii.
Ne-mbulzim pentr-un loc într-un rai jinduit,
De un suflet ce-o viață a plâns chinuit…
Și mă-ntreb de ce spunem că-i albă zăpada,
Când fiara din noi își așteaptă doar prada...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu