"M-ai întrebat ieri, de ce plâng și ce am... Nu prea reușesc să vorbesc despre ce simt, însă obișnuiesc să arăt și sper doar că ai văzut și simțit. Nu am vrut să-mi vezi lacrimile, însă nu m-am putut abține, oricât de mult am încercat!
Îmi vorbești despre încredere în mine... Am! În același timp, nu-mi place să mă amăgesc... Mi-ai spus că-ți sunt dragă, însă la fel îți poate fi și un om de pe stradă... Când ți-am dat voie să intri în viața mea, nu m-am așteptat la nimic și cu atât mai puțin să simt pentru tine... Stând împreună, m-ai făcut să mă deschid și mai mult decât atât, să încep să... te iubesc, ceva ce nu credeam că voi mai face...! Ce voiam ieri să-ți spun, privindu-te în ochi, erau două cuvinte :"Te iubesc!", însă m-am oprit, pentru că îmi este într-adevăr teamă de un refuz al sentimentelor! Mă privesc și știu ce sunt, te privesc și știu ce ești și de aici vine acel sentiment de teamă... teama de durerea pe care aș putea s-o simt, pierzându-te! Nu sunt copil, să mă amăgesc că nu vei pleca de lângă mine și doar gândul la asta, mă doare și îmi aduce lacrimi în ochi! Încă nu pot descifra, ce simți tu, cu adevărat pentru mine... Sunt lucruri pe care le văd, altele pe care le simt... Nu neg, că există gelozie și știu ca e o prostie și mai știu că vine din neîncredere, însă și din iubire... Împreună, sunt o bombă cu efect întârziat!
... Nu vreau să ne pierdem, doar atât! "
... Greșit e să taci, nu să te exprimi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu