day - 00 month - 0000

Scrieri personale, eseuri, proză, versuri, povești adevărate și reflecții de suflet.

0%

Utopică și utopii

Utopică și plină de mistere,
Tot creionez vieții fantezii,
Pe care cei mai mulți le cred bizare,
Puțin cam rupte din povești.
Dar viața fiecărui om e o poveste,
Plină de farmec și de nostalgie,
Se mai încurcă printre neajunsuri,
Însă tot știe, ca să se descurce.
Înec privirea în pahar
Și-i văd mereu partea cea plină,
Culeg din minte gândul bun,
Chiar dacă, uneori, am glasul de soprană.
Consider clipa cea mai scumpă,
Fiindcă e tot ce poți avea,
Prin prisma ei anticipezi avântul,
Căci ce-i în urmă, e plecat.
Pe cer văd nori de curcubeie,
Un soare ce ne mângâie și luminează,
Dansez cu stelele și luna
Pe muzica mirifică, a cedrilor răsunători.
E un miracol fiecare zi,
E magic tot ce ne înconjoară,
Chiar dacă mă mai supăr și mai plâng,
Nu uit de toate aceste frumuseți.
Nu zice nimeni că-i ușor,
Nu zice nimeni că-i doar lapte, miere,
În Viață totul este pus în echilibru,
Dar important e să rămâi, de partea pozitivă.
Și-atunci îmi cresc puterea prin iubire,
Să pot vedea în ochii fiecărui om, 
Ființa plină de lumină care umblă pe pământ,
Pentru a învăța să strălucească.
Prin veșnica Iubire, prinde credința aripi,
Să pot îmbrățișa inima fiecărui ins,
Căci doar acolo se ridică flăcări,
Aprinse de sentimentele ce sunt zglobii.
Îmi spun de fiecare dată,
Că oamenii sunt buni, sunt rafinați,
În sufletele lor este lumină,
Iar gândurile sincere, precum cuvintele ce le rostesc.
Coboară peste toată lumea bucuria
Și devenim prietenoși,
Nu mai importă rangul, țara și etnia,
Suntem doar oameni, ai aceluiași Pământ.
Se nasc idei prin conversații,
Cum să ne facem lumea minunată,
Să fim în armonie permanent,
Uitând că suntem separați în multe moduri.
În toate colțurile lumii,
E atâta dragoste împărtășită,
Căci toți s-au molipsit a dărui,
Măcar un zâmbet cu recunoștință.
Și nu mai e nevoie de întreceri, 
De competiții pentru a demonstra: 
Care, cum, cine, unde și cu ce
E mult mai bun sau priceput în una, alta.
Pentru că tot ce facem, facem cu iubire 
Și fiecare sare-n ajutor,
Ne sprijinim unii pe alții,
Printr-un impuls de mare omenie.
Așa renaște tot în jur
Și noi evoluăm pe multe planuri,
Simțind în suflet bucuria, fără margini, de a fi,
Oaspeții importanți ai acestui Pământ,
În care utopiile abundă de bunătate, fericire, împlinire,
Dacă vrem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!
NURILUSA

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
Statistici Blog
● Online acum: ...
📅 Vizite ieri: ...
📊 Luna aceasta: ...
🏆 Total vizite: ...
💖 Copyright © 2018 - ☙ Reflecții și metafore
💖 Powered by Reflecții și metafore ⋆⭒˚。⋆ Design by Ileana ⋆⭒˚。⋆