O corabie cu vele sparge valul de frustrări,
Și vântul plin de turbare ,îl străbate anevoios
Căutând cu înverșunare drumul către un vis frumos!
Ploaia rece și rebelă strânge patimile toate
Și corabia cu velă este în dificultate!
Nouri negri ascund cerul și fâșia de pământ
Mușcă conștiința gerul și o îngheață în cuvânt!
În corabie îs dosite amintiri legate în ciucur
Certitudini și ispite ce le-am strâns ca să mă bucur!
Amnezie, dor, iubire, dragoste, scânteie, scrum
Le-am țesut pe toate în fire și-am pornit din nou la drum!
Străbat propria gândire însoțit avid de muză
Fără pic de strălucire luna-mi este călăuză,
Însă mintea îmi joacă feste simt cinismul ei isteric
Visul meu de-o viață este mărginit de întuneric!
Obosit și fără vlagă muza mea din poezie
O trimit în lumea largă ce-i anostă și pustie,
Cu îndârjire trag de pleoape și mă chinui să n-adorm
Rătăcesc acum pe ape dar m-așteaptă un vis la țărm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu