Puține sunt lucrurile sau evenimentele de la care s-au prin care putem obține sentimentul de împlinire. Dragostea este una dintre aceste puține comori prin care omului îi este dată singura posibilitate de a accede la o umbră de eternitate în domeniul indefinit al timpului. Este marele eveniment care ne poarta în Olimp, în Eden, pe culmi pe care nu am visat niciodată că vom ajunge. Acel fenomen care singur marchează subtilă frontiera dintre sentimentul sacrului și al esteticului, unicul care deschide omului infinite posibilități. Însă pasiunea caracteristică dragostei ne poate proiecta de pe cele mai înalte culmi în cele mai adânci abisuri. De aceea, departe de a cenzura pasiunea, aceasta trebuie contrabalansată de ceea ce îndeobște numim respect. Respectul impune luarea de distanță față de celălalt, dar și față de noi înșine, aducând un spor de luciditate în orice acțiune ne-am lansa. Nu ne putem mira niciodată de ajuns ca numeroase mari iubiri eșuează în mod nefericit de vreme ce la fel de marea pasiune care le-a înrâurit odată se stinge. E în natura pasiunii să treacă. Însă dragostea poate rezista. Iar acest lucru nu se poate realiza decât prin concursul respectului. Respectul evocă momentele începutului, ale flăcărilor, și totodată construiește o punte către un viitor durabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu