Ci am mers la braț cu ea,
Fără de resentimente
Și cu zâmbet tot mereu.
Când în zorii dimineții,
Dau binețe vieții mele,
Ea îndreaptă către mine,
Soarele încrezător.
Îmi las viața să aleagă,
Ce consideră că-i bine,
Pentru ea și pentru mine,
Ne ajutăm reciproc.
Cum mă îmbrac, îmi spune vremea,
Ce mănânc, îmi dă pământul,
Viața este minunată,
Dacă începi s-o înțelegi.
Ca să-i fiu pe plac tot timpul,
Las să treacă de la mine,
Unele momente-n care,
Parcă mă mai păcălește.
Fă și aia, mergi pe acolo,
Strânge tot și fugi în grabă,
Nu lăsa de azi pe mâine,
Treburile să aștepte.
Când să stau cu o carte-n mână,
Savurând a ei poveste,
Mă întrerupe telefonul,
Cu ale sale urgențe.
Dar nu-i bai, că-n viața asta,
Timpul este berechet,
Eu continui cu cititul,
Restul…are timpul lui.
La braț cu viața defilez
Și ne distrăm, glumind, în șoaptă,
Să nu îi deranjăm pe cei ce ne privesc,
Uimiți de prietenia noastră fără margini.
Dar nu este niciun secret!
Cu viața mergi la braț din prima clipă,
Nu ai cum să o lași să meargă înaintea ta
Și nici să vină după tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu