.jpg)
Cu sufletul deschis te-am adorat!
Dar tu, ca o amantă necinstită,
În fiecare zi m-ai înșelat.
M-ai amăgit cu primăveri și visuri,
Ce promiteai a le-mpărți la doi,
Abia de-am apucat să le descopăr
Că le-ai luat, pe toate, înapoi.
Îmi râzi la geam c-o nouă primăvară…
Ah, tu, parșivo, ce frumoasă ești!
Și ți-aș deschide dar…de data asta
N-am să te las să mă mai păcălești…
Azi mă atragi c-o nouă provocare…
Și valsul primăverii-l vom dansa…
Dar te cunosc demult, Cenușăreaso,
La miezul nopții iarăși vei pleca!
Te-am învățat, oh!…Tristă poezie…
Am înțeles și care-ți e cusurul,
Nu ai de gând să mi te dărui toată,
Doar ai să-mi lași, în urma ta, condurul…
N-am să-ți deschid, chiar dorul de m-ar frânge,
Refuz și invitația la bal!
Un trist surâs am să-ți trimit prin poștă,
Păstrează-l…drept „adio”, la final…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu