.jpg)
Și nici să-nțeleagă ce simt,
Doar inima-și are dovadă
Că-ncerc să o-nșel și s-o mint.
Stă trează în noaptea târzie
Și bate în chip nebunesc,
Mi-e ciudă pe ea că e vie
Și încă-ar mai vrea să trăiesc.
Nu-i nimeni ca drumu-mi s-arate,
În jur este gol și pustiu…
Și nimeni să stingă nu poate
Un foc ce mă arde de viu.
Fântâna e încă departe,
La ea n-am putere s-ajung,
Mă seacă o sete de moarte
Ce nu pot din gând s-o alung.
Mă pierd în tenebrele nopții
Iar hăul din jur îl presimt,
La glezne cătușele sorți
Mușcându-mi din oase le simt.
Nu-i nimeni ca drumu-mi s-arate,
Nici cale de-a lua-o-napoi,
Mă seacă o sete de moarte
Să uit tot ce-a fost între noi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu