De-a scrie-n stilul meu mai deșuet,
Mă ierte foaia, tocul și cerneala,
Că n-am fost, nu-s și nu voi fi poet.
În rândurile mele plicticoase
Am revărsat un strop dintr-o trăire
Și, fără împletiri simandicoase,
Le-am scris, ca-ntr-un jurnal, o amintire.
De le citește cineva, e bine.
Iară de nu, nu-i nici o supărare,
Oricum zăceau pitite în vitrine
Sau rătăcite-n prafuri prin sertare.
Unul măcar de-ar fi să le citească
Și să-i deschidă-n suflet o firidă,
E mult prea mult ca să mă mulțumească
Eu nefiind de laude avidă.
Nu-mi caut loc pe scenă printre stele,
Îmi văd de viață-n ritmul ei firesc,
Adun din clipa veșniciei mele
Și, din puținul ei, vă dăruiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu