!doctype>
Să fim puternici
Oricât am vrea să fim de puternici unele împrejurări ne lovesc când ne așteptăm mai puțin căci veșnic depindem de ceva: secunde, împrejurări, fapte și mai ales neprevăzutul pe care uităm să-l trecem ca principal adversar. Important e să analizăm ceea ce ne dorim căci se poate îndeplinii, iar noi nu luăm în calcul și neprevăzutul. Doar dorind celuilalt ceea ce ne dorim noua înșine vom avea cât de cât surprize plăcute. Ciudată e viața uneori, căci așa cum nu poți face pe cineva să te iubească ci doar să fii o persoană iubită, căci restul depinde de ceilalți, astfel viața ne arată veșnic că depindem de ceva! Doar stările de frumos pe care le poți crea în prezența celuilalt rămânând cel mai important fapt care depinde în primul rând de tine, de ce transmite cel de lângă tine, acea trăire care dă alint sufletului și inimii îți v-a da puterea de a merge mai departe într-o lume în care veșnic vom depinde de ceva, ne vom lupta cu secundele, împrejurările, orgolii, principii, necunoscutul și uneori chiar și cu noi înșine și ne mai mirăm că ne simțim neînțeleși! E minunat când dragostea îți iese prin porii trupului și-ai vrea să rămână acolo să nu fie trecătoare, dar i-ai creat coordonate stabile și baze solide pentru a se simții c-a poposit unde trebuia? Locul unde soarele răsare din căldura sufletului, scăldată în albia lacrimilor de fericire în dimineți viitoare, în care dorința de NOI, prinde veșnicie pe aripi și-ai putea spune nu o voi lăsa să plece indiferent cât voi lupta cu: timpul, împrejurările arătându-i că asta îți dorești mai presus.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu