Sufletul se vrea liber ca un gând în miez de noapte, pur ca lacrima fecioarei în zori de dorul iubitului adorat în tăcere…
Un astfel de suflet…nu sălășluiește în trupuri vicioase, imorale, chinuite de dorințe deșarte, orbiți de frumusețea superficială, satanică a vieții…
Sufletul, asemeni unei semințe sănătoase care își dorește să înflorească în multicolore flori sau să rodească fructe aromate vrea să zâmbească trupului, să-l îmbrace în Lumina divină, unică a veșniciei…
Păcat că nu privim cu ochii sufletului Creația Iubitorului de oameni, și-l împovărăm cu lucruri spoite, trecătoare, deșarte…păcat, uităm de zborul din noi, înlănțuind visele și înghețăm Adevărul pe buze..
Păcat de frumosul din noi care ar putea să creeze o lume plină de armonie, echilibru, iubire,…căci, câta frumusețe ai putea întrezări doar privind printre ramuri de arbori, petale de flori, sau prin ochiul unei ferestre; doar o părticică din ,,Infinit ”
Să deschidem ochii sufletului, să privim mai de aproape pentru a înțelege sensul nostru, aici în raiul de pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu