!doctype>
Clipa…
Eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decât clipă de clipă. Fiecare moment de căutare dăruit este o clipă de regăsire, o nouă șansă. Orice clipă înseamnă un timp și orice suspinare poate fi o rugăciune. De multe ori oamenii strică clipa prin încercarea de a o face să dureze pentru totdeauna. Frica de a suferi este mai rea decât suferința însăși. Nici o inimă nu a suferit când a plecat în căutarea visurilor sale, fiindcă orice clipă de căutare este o clipă de întâlnire cu Dumnezeu și cu veșnicia. Clipa, oprește-te un minut, te rog, întârzie puțin, ești atât de frumoasă! Nu vă temeți de clipă… așa cânta glasul eternității. Octavian Paler spunea : “Sunt liber pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu