Am obosit desigur și eu de răutăți, de fățărnicie, de viclenii și alte asemenea lor. Dar refugiul a fost totdeauna în mine, unde chiar dacă nu mă întorceam mai deșteaptă, aveam măcar măsura corectă a ceea ce sunt.
M-au atins multe, m-au înfrânt multe, am și greșit, am și fost îngăduitoare cu greșelile altora când am putut, însă știam mereu că seva puterii o am în suflet, acolo unde bucuria mea de viață bate ritmul perfect, știam că o bătălie pierdută nu înseamnă c-am pierdut și războiul, știam că am trecut demult la stadiul de fluture și mă pot uita cu compasiune la cei care rămân omizi.
Discutand despre slăbiciunile omenești care ne fac să trăim într-o lume pătrată, spun doar atat : "când arunci cu rahat în univers, deseori vântul îți bate din față"!! Veți râde de ac, exprimare oarecum ... plastică care de fapt întărește zicala, că primim ceea ce dăruim. Poate nu chiar când vrem, poate nu chiar în forma dorită de noi, dar, într-un final, da ... vântul îți bate din față întorcându-ți ... ce-ai dăruit.
Un singur lucru mă întreb: la cât de tare îmi bate inima pentru orice ... nimic, oare n-am vânătăi pe dinăuntru? Am învățat că succesul în viață se datorează și puterii magice, așa cum spune marele Cavafy: vine un moment când trebuie să spui marele “Nu”. Am învățat să nu cred în cuvinte când nu sunt însoțite de acțiuni și să nu fiu crudă și nedreaptă când sunt supărată. Mi-am dat seama că maturitatea, spiritualitatea și personalitatea nu sunt întotdeauna legate de vârstă, ci de calitatea fiecărei persoane."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu