cu a lor strălucire divină,
Te regăsesc în melodiile ce sufletu-mi luminează
învățându-l să zâmbească,
Te regăsesc în cuvintele ce-n taină viața-mi zidește
Ce prin vise rătăcesc,
Te regăsesc pe țărmuri însorite cu vise despletite
șoptindu-i muzei versuri adânc împădurite-n suflet,
Te regăsesc în luciul mării când e lin și liniștit
în nopți și zile senine,
Te regăsesc privind spre stele în nopțile cu pace
Știind că-ți pasă, mă bucur de viață.
Absolut divin! Metafora cu „versuri adânc împădurite-n suflet” este de o frumusețe rară. Un text plin de pace, lumină și recunoștință. Să te bucuri de viață și de această regăsire minunată în fiecare zi! ☀️
RăspundețiȘtergereDoamne ajută! Cuvintele tale m-au făcut să tresar, doresc să fie idem și pentru tine.
Ștergere