Am uitat să strălucesc
m-am strecurat
doar printre cuvinte
Mereu atentă la al lor sens…
Mi-am pierdut strălucirea
ce se ascundea-n suflet
începusem să construiesc
o lume nouă ce nu-mi aparținea
uitând de zborul meu albastru
îndepărtat de naturalețe
în lumea-n care nu am niciun sens
rătăcindu-mă prin ea…
Dacă toți din jurul meu
m-au împroșcat cu multă ură
și dispreț
nu-mi pasă câtă vreme
Tu, cel mai bun părinte-mi ești
iar iubirea-ți nesfârșită
Mi-o dăruiești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu