de cuvinte bine cumpănite
de flori numite gânduri
de trandafiri numiți iubire
de vise care sălășluiesc în mine
de cântece care te fac să dansezi
de stele care strălucesc
de razele soarelui-n dimineți…
Am nevoie de poezie de magia
ce se-aprinde printre cuvinte
dăruindu-le culori.
Nu-s poetă dar sunt un suflet
care se joacă printre cuvinte
contemplând lumina zorilor.
Te joci cu zori de zi și cu cuvinte,
RăspundețiȘtergereCulegi din umbră flori numite gânduri,
În haina lor de taină și sfințenie,
Iubirea o așezi cuminte-n rânduri.
Nu-ți trebuie un titlu de poetă
Ca să aprinzi o stea în miez de noapte,
E de ajuns un dans pe corzi de cântec
Și-un adevăr rostit în șoapte.
Rămâi o călătoare prin lumină,
Păstrează-ți visele curate, vii,
Căci lumea-ntreagă este o grădină
În care însuți tu ești poezii.
Răsar în tine flori ce n-au pământ,
RăspundețiȘtergereSunt gânduri pure, prinse-n adiere,
Și trandafirii vii din fiece cuvânt
Îți pun pe buze stropi de miere.
Când zorii bat la geamul tău deschis,
Iar soarele îți împletește raze-n plete,
Să nu uiți nicio clipă ce-ai promis:
Să nu pui lacăte pe visele secrete.
Ascultă muzica ce curge prin artere,
Dansează singură sub bolta de argint,
Căci stelele ce strălucesc în tăcere
Sunt ochii lumii care nu te mint.
Rămâi o joacă, o lumină, o culoare,
Prropria-ți magie, liberă și vie,
Căci sufletul ce-n zori de zi tresare
Nu scrie versuri... el e poezie.
Fiecare rând din această postare emană o puritate rară. Nu este nevoie de titluri mari când sufletul tău este, prin definiție, poezie pură. Metafora cu „flori numite gânduri” și „trandafiri numiți iubire” mi-a rămas adânc întipărită în minte.
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos! Da, știu titlu vine de la sine, fie mare fie mic 😉
Ștergere