.jfif)
sub formă de trupuri îndrăgostite
strecurate frumos prin clepsidre
bând iluzii-n cafele negre
ambalate-n staniol precum o bomboană
cu aromă de căpșuni și coniac
având valabilitate cât o privire
din prea multe singurătăți
într-un univers în care te înfioră misterul
acel mister ascuns sub un voal
ce-acoperă realitatea
o visătoare credea-n iubire…
Curioasă să știe:
De ce, când, de unde și cum,
adulmeca adevărul cu-al său ciudat parfum,
fiind cam obsedată
aștepta răsărituri crezând că totul se poate
când viața-i este cu mult peste poate,
cu-o sălbatică poftă de viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu