prin ale vieții anotimpuri,
sprințar, șăgalnic, chiar copilăresc
când mugurii florilor, iubirii, încolțesc,
e melancolic, când o inimă
bate nebunește și se îndrăgostește,
devine apoi frenetic și pasional
pierzându-se-n infinit bucurându-se
când iubirea-i împlinită,
alungând tristeți și îndoieli,
cu soare-n suflet e pasul vieții,
minunea de-a trăi
când nu mai alergi după iluzii
bucurându-te doar de prezent
pe drumul vieții prea încâlcit
când în trup de floare s-a trezit speranța.













































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu